Ce teme se mai poartă la grad? Tendințe de primăvară-vară

Printre temele ”la modă” pe care le-am întâlnit în activitatea mea de coordonator ori de președinte de comisie la gradul I sunt câteva care s-au repetat obsesiv. Astăzi voi comenta doar două: ”jocul didactic” și ”creativitatea”.

Sigur că, în principiu nu e nimic în neregulă să tot evidențiem virtuțile formative ale jocului didactic, la diverse discipline și la diverse vârste, dată fiind prolificitatea subiectului, eterna lui actualitate!... Să ne intre bine în cap ideea că jocul didactic e important, chiar indispensabil, este – în viziunea unora – cea mai importantă chestiune ce poate fi tratată într-o lucrare de grad respectabilă! Se găsește bibliografie, găsim idei sau încropim noi înșine ad-hoc jocuri/joculețe care se potrivesc cu restul temei, mai copiem de la colegi, de pe internet și gata lucrarea! Comod, simplu si ”curat”! Am făcut, vasăzică, ”cercetare”!

Stimați candidați, o astfel de lucrare e banală! Nu se mai ”poartă”. Câștigul științific și metodic e minor către nul, redundanța e maximă, efectul asupra ameliorării predării și învățării – absent! Și – dacă e să fim sinceri cu noi înșine – după ce trece inspecția facem școală serioasă, nu... ”jocuri”!

Creativitatea! Minunat subiect, sublim, dar în fapt, absent de cele mai multe ori din preocupările și practica școlară cotidiană! Altele sunt prioritățile: respectarea programelor, testele naționale, comisiile ARACIP, dosarele... Așa că de creativitate, de stimularea, declanșarea sau eliberarea ei la cei pe care-i formăm ne preocupăm mai rar, mai precis cu ocazia unor lecții demonstrative în comisiile metodice sau... la gradul I! Si atunci o facem doct, având grijă să preluăm (adesea fără nici o citare, fără cap și coadă) pasaje întregi care tratează generalist tema. Mai punem câteva joculețe, vreo două-trei metode didactice care, chipurile, sunt ”creative” și e gata lucrarea despre creativitate!

Stimați candidați, aceasta este tot o rețetă pentru o lucrare banală și demodată. Relevanța teoriei lucrării este egală cu zero, iar partea practică- dacă există, e în cel mai bun caz o colecție de metode redundante și ineficiente care au ca principal scop să arate cât de ”creativ” e autorul lucrării!

Bine-bine, critic, dar ce propun? Propun două variante: fie găsiți alte teme, care au legătură directă cu problemele pe care le întâmpinați – de înțelegere, de comunicare explicită, de legătură emoțională cu copiii, de disciplină, de motivare a elevilor și multe altele care ne dor – fie tratați serios, temeinic, dintr-o perspectivă corectă științific și realistă metodologic aceste două teme.

Nu temele în sine sunt problema, ci felul în care sunt abordate – anost, clișeistic și nerelevant științific și metodic! Aceste teme și altele, abordate critic, realist și responsabil sunt de fapt probe de profesionalism a unui cadru didactic care obține gradul I. Sunt sigur că puteți!

Echipa Grade Didactice