Cui i-e frică de Bau-Bau?

De multe ori lucrarea de gradul l e văzută ca un fel de Bau-Bau. Oare de ce? Pentru că în această ecuație sunt multe necunoscute, mulți – să spunem așa - ”monstruleți”! Să facem cunoștință cu câțiva astfel de ”monstruleți”.

1. Colocviul. La bursa zvonurilor se aude ba că e foarte simplu, ba că se pică! Realitatea este că admiterea la gradul I e un examen. Și, ca orice examen, implică emoții și necesită pregătire. Cei pregătiți trec cu brio, cei care tratează superficial acest examen și cei nepregătiți eșuează. Așadar, pregătiți-vă!

2. Coordonatorul. Tot ”pe surse” se aude că unii coordonatori sunt mai abordabili, alții sunt mai distanți. Fiind vorba de o relație care durează obligatoriu doi ani, problema coordonatorilor e una sensibilă. Chiar dacă, conform metodologiei puteți opta pentru un coordonator, nu înseamnă obligatoriu că ajungeți la acel coordonator. Apoi, știți și că ”La pomul lăudat să nu te duci cu sacul”... Pregătiți-vă pentru o relație de colaborare autentică și de lungă durată.

3. ”Contribuția personală” din lucrare. ”Cum adică ”personală”? Adică să-mi spun părerea? Ce mai pot eu să spun, când alții, mai pricepuți, au spus deja totul înaintea mea? Ce să mai descopăr?” Nu vă panicați, nu s-a descoperit totul în educație. Dacă ar fi așa, educația ar fi perfectă. Ori, dacă priviți în jur, constatați că NU este. Așadar, mica dumneavoastră contribuție prin lucrare va face școala un loc mai bun!

4. Partea aplicativă – cercetarea. ”Am auzit că trebuie să facem cercetare. Cum adică ”cercetare”? Dacă pun proiecte ori niște jocuri nu e tot cercetare? Ce mă fac dacă coordonatorul la care ajung îmi cere cercetare?” Cercetarea e un ”monstruleț” ce chinuie candidatul care nu crede că știe să facă cercetare. Uneori chiar nu știe, dar lucrarea de grad este, esențial, o experiență de învățare. Deci, pregătiți-vă să vă înarmați cu cunoștințe și deprinderi de cercetare, și astfel veți învinge acest monstruleț!

5. Volumul lucrării. Printre profesori și învățători ori pe internet circulă tot felul de informații despre lungimea lucrării, despre cât de amplă trebuie să fie partea teoretică. Scrierea teoriei nu pare un monstruleț, până nu sunteți pus în situația de a scrie 50-80 de pagini. Dintr-o dată apar probleme de documentare, citare, sintetizare, interpretare, ba chiar de editare pe calculator... Soluții există, coordonatorul vă oferă îndrumare tematică și bibliografică, dar nu vă învață să redactați. Așadar, din nou, pregătiți-vă să învățați sau să reînvățați să scrieți!

Adevărații ”monstruleți” sunt însă în noi înșine: comoditatea, superficialitatea... Poate cu acești monstruleți ar trebui să luptăm mai întâi!...

Echipa Grade Didactice