De ce pot învățătorii să realizeze cercetări educaționale (partea întâi)

Aud frecvent, la unii dintre cei care coordonează lucrări de gradul didactic I, următoarea afirmație: „învățătorii nu pot să facă cercetare”.

Mai întâi, să examinăm afirmația din punct de vedere logic. Pentru aceasta vom face câteva demersuri prin care transformăm limbajul natural în limbaj logic. Să presupunem că sintagma „nu pot să facă cercetare” este echivalentă cu „nu au abilități de cercetători”. Așadar, afirmația inițială devine: „învățătorii nu au abilități de cercetători”. Când spunem „învățătorii” (nu „unii învățători”), înțelegem implicit că „toți învățătorii nu au abilități de cercetători” sau, într-o formă mai aproape de limbajul natural, „nici un învățător nu are abilități de cercetător”. Neavând abilități de cercetători, nici un învățător nu poate fi inclus în această categorie (a cercetătorilor în domeniul educației). Așadar, avem următoarea propoziție: „Nici un învățător nu este cercetător”.

Din această perspectivă, avem de a face în acest moment cu o propoziție de tipul „Nici un p nu este q”. Desigur că, dacă identificăm o singură situație în care un p este q, propoziția se dovedește falsă. Și acum să privim realitatea cercetării la lucrări de gradul I ale învățătorilor. Experiența noastră directă ne-a arătat că există cel puțin 60 de situații în care învățătorii au derulat cercetări empirice, deci 60 de situații care contrazic afirmația ”Nici un învățător nu este cercetător”. Desigur, numărul acesta este mult mai mare, dar ne-am limitat doar la situațiile experimentate direct, în calitate de coordonator. Așadar, din punct de vedere logic, afirmația este neadevărată.

Continuând analiza logică, dacă afirmația analizată s-a dovedit falsă, nu înseamnă neapărat că opusa ei este adevărată. Așadar, nici afirmația: „(Toți) învățătorii sunt capabili să facă cercetări educaționale” nu este adevărată. Există nenumărate situații și exemple în acest sens. Multe astfel de lucrări nu aveau deloc un demers de cercetare, această exigență reducându-se la transcrierea unor proiecte didactice, fără nici o relevanță în planul cercetării educaționale.

Să analizăm acum mai profund titlul articolului de față, din perspectiva conceptelor implicate și relaționate:

1. „cercetare educațională/pedagogică”;

2. „învățător”, precum și

3. „intersecția” celor două realități.

1. Așadar, ce este cercetarea? Și, mai precis, ce este cercetarea pedagogică sau educațională? Cercetarea educațională reprezintă o formă particulară de cercetare din domeniul sociouman, aplicată fenomenelor din câmpul educației. Cercetarea pedagogică este concepută și este desfășurată în acord cu cerințele de ordin metodologic specifice cercetărilor din domeniul sociouman. Cercetătorul în domeniul educației:

- pornește de la o problemă,

- pentru care construiește o ipoteză explicativă provizorie,

- identifică și operaționalizează variabilele cercetării,

- structurează un plan de cercetare în baza căruia pune în practică cercetarea,

- procesează datele rezultate și

- extrage concluzii care îi vor confirma sau infirma ipoteza explicativă inițială.

Câmpul cercetării pedagogice este extrem de vast: de la cercetări fundamentale, menite să restructureze concepte sau paradigme pedagogice, până la „simple” cercetări observaționale, experimentale sau mixte, cu finalitate ameliorativă limitată, dar imediată. Întotdeauna, însă, cercetătorul va căuta explicații, soluții, optimizări care se vor răsfrânge, în cele din urmă, asupra practicii educaționale.

2. Învățătorii – cine sunt și ce atribute îi definesc? Învățătorii/institutorii/profesorii pentru învățământul preprimar și primar sunt profesioniști în educație, pregătiți în mare parte în universități (specializări de Pedagogia Învățământului Preprimar și Primar sau Colegii Universitare de Institutori sau forme echivalente), care au parcurs discipline academice printre care regăsim Metodologia cercetării educaționale (!). Au, așadar, abilități potențiale de cercetare, deprinse (teoretic!) în pregătirea academică. Sunt practicieni care se confruntă cu probleme și provocări numeroase și solicitante, cărora le caută rezolvări. Prin natura profesiei, învățătorii observă, înregistrează date și evoluții, fac proiecții și estimări ale unor fenomene psihoeducaționale, evaluează alternative, propun piste acționale – activități specifice unui cercetător-practician.

3. „Intersecția” celor două realități: învățătorii și cercetarea educațională. Vastitatea problematicii educaționale nu doar lasă un oarecare loc de manifestare practicienilor-observatori, ci pretinde imperativ aportul lor la conturarea problematicilor specifice câmpului educativ, la identificarea atât a problemelor, cât și a soluțiilor din educația „la firul ierbii”. De fapt, adeseori, „marea cercetare pedagogică” reia, la un nivel superior de complexitate si rigoare metodologică, tocmai demersurile de cercetare la scară mai mică ale practicienilor – învățători și profesori; e posibil chiar ca acești actanți să „vadă” de fapt cu acuitate adevăratele probleme din învățământ, să depisteze ceea ce merită a fi investigat. Majoritatea cărților de metodologia cercetării pedagogice susțin că de cercetarea pedagogică se ocupă cercetătorii (de exemplu cei din Institutul de Științe ale Educației și din Universități) și cadrele didactice din școli. În plus, mare parte din lucrările de metodologia cercetării educaționale sunt scrise pentru învățători și profesori. Ce înseamnă aceasta? Că ei sunt creditați cu aptitudini și li se oferă, prin aceste îndrumare, posibilitatea de a-și dezvolta abilitățile de cercetători!

Învățătorii sunt abilitați și îndreptățiți să realizeze cercetări în educație. Cercetarea educațională pe care o pot realiza îmbracă adesea forme simple, însă foarte relevante pentru problemele cu care se confruntă la clasă. Soluțiile găsite, întemeiate pe probe empirice, îndreptățesc concluziile și recomandările metodice formulate la finalul acestor cercetări. Sub îndrumarea atentă și competentă din partea coordonatorilor, devine posibil dezideratul: „TOȚI învățătorii sunt capabili să facă cercetare educațională”! Partea a doua

Echipa Grade Didactice