Sedentarismul gândirii

Sedentarismul gândirii

A gândi pare la fel de firesc pentru om precum mișcarea corpului. Analiza, sinteza, comparația, rezolvarea de probleme sunt ”mișcări” naturale ale minții noastre; ele ne ajută să ”producem” reprezentări imagini și scenarii, concepte, strategii de acțiune în situații simple sau complexe.

Viața modernă ne oferă și o mulțime de ”comodități”, de ”cârje” pentru gândire: calculatoare, dispozitive mobile?? și softuri, cum altfel decât... smart! De pildă, un sistem GPS și o hartă pe un smartfone ne orientează rapid într-un loc nou. Nu mai e nevoie să știm ”citi” o hartă pe hârtie, să înțelegem simbolurile de pe ea și scara de reprezentare ori să construim hărți mentale ale spațiului în care ne aflăm.

Ne ”mișcăm” mintea tot mai puțin.

Pentru cei mai mulți oameni, sedentarismul (cu sensul de insuficientă mișcare fizică) este vizibil și, desigur, periculos. Dar mai există un fel de sedentarism: cel cognitiv.

Oare e periculos? Să vedem...

Pe de o parte, sedentarismul gândirii ne afectează performanța cognitivă pe orizontală. Percepem, luăm simultan în calcul prea puține elemente într-o situație complexă. Orizontul de opțiuni se reduce, perspectivele devin ”puncte de vedere”, relativizarea dispare.

Pe de altă parte, nefolosirea gândirii (critice) ne afectează performanța cognitivă pe verticală, de a pătrunde în esență, în profunzime. Nu înțelegem, nu cuprindem cu mintea miezul lucrurilor și fenomenelor, nu sesizăm structurile lor de adâncime. Trăim îm coaja sau în marginea lucrurilor, le ratăm sensul.

Ce e de făcut?

Mai întâi propunem câteva repere pentru forma gândirii, pentru disciplinarea și autoreglarea minții.

Pentru randamentul gândirii pe orizontală ne vom reactiva și ascuți simțurile: privirea să devină observare, auzul să se transforme în ascultare (activă). Vigilența, priza de realitate (preceptivă) să ne devină obișnuință.

Pentru randamentul gândirii verticale ne vom indoi, vom testa ipotezele, vom căuta structurile de profunzime, motivele/intențiile, imaginea de ansamblu. Coerența logică, relevanța argumentelor, tipurile de adevăr (coerență, corespondență, utilitate) vor fi reperele gândirii noastre.

Pentru conținutul gândirii, infinit de complex și de vast, o acțiune recomandată este cititul. Psihologul Daniel David oferă, în acest interviu, o listă cu 50 de cărți esențiale de citit, grupate pe domenii. Iar după citit ar urma reflecția proprie. Cu alte cuvinte, tot gândire. Gândirea noastră răscolită de gândirea altora…

Spor la citit (sau recitit) și reflectat!

conf.univ.dr. Florin Frumos